Vis Cu Cai ft. Leonid Dimov Lyrics

Suntem cu toţii nişte negri cai

De dimineaţă izgoniţi din rai

Şi galopăm printr-un oraş

Necunoscut. Galopăm năprasnic, galopăm iabraş

Nu ne mai ajung străzile. Mereu mai departe

Abia apucă locuitorii să se dea deoparte

Sărim peste gardurile cu flori de fier

Nechezăm din cartier în cartier

Umplem tramvaiele cu abur învineţit

Emanat din crupele noastre la nesfârşit

Apoi ne dăm jos şi galopăm din nou

Prin pasajele clătinate de ecou

Prin grădinile cu copii de granit

Şi păuni îndureraţi, ţipând alburit

O! scâncetele pruncilor părăsiţi în bazar

O! metempsihozele neaşteptate din intrări la bar

Şi-atâtea întâmplări până când

Am părăsit oraşul acela blând

Şi-am început a galopa

Pe câmpia friguroasă de verde ce era

Alergam de-o eternitate

Fără să vedem că, din spate

Câmpia se îndoia întunecând zările

Simţeam un fel de mucigai cum ne-nţeapă nările

Dar niciodată n-am fi ştiut

Că-n spatele nostru se-ndoaie câmpia de lut

Dacă n-ar fi început să se-nchidă ca o carte

Şi din faţă şi din fiecare parte

Din ce în ce mai deasupra, din ce în ce mai jos

Până când ne-am oprit şi ne-am cuibărit frumos

Drept în mijloc, toţi la un loc, negri şi fremătători

Cu dinţii luminând în loc de zori

Cu copitele trase pe sub pântece

Tresărind în întunericul plin de cântece