Pe lângă plopii fără soț (Mihai Eminescu) Lyrics

Pe lângă plopii fără soţ

Adesea am trecut

Mă cunoşteau vecinii toţi

Tu nu m-ai cunoscut.

La geamul tău ce strălucea

Privii atât de des

O lume toată-nţelegea

Tu nu m-ai înţeles

De câte ori am aşteptat

O şoaptă de răspuns!

O zi din viaţă să-mi fi dat

O zi mi-era de-ajuns

O oră să fi fost amici

Să ne iubim cu dor

S-ascult de glasul gurii mici

O oră şi să mor

Dându-mi din ochiul tău senin

O rază dinadins

În calea timpilor ce vin

O stea s-ar fi aprins

Ai fi trăit în veci de veci

Şi rânduri de vieţi

Cu ale tale braţe reci

Înmărmureai măreţ

Un chip de-a pururi adorat

Cum nu mai au perechi

Acele zâne ce străbat

Din timpurile vechi.

Căci te iubeam cu ochi păgâni

Şi plini de suferinţi

Ce mi-i lăsară din bătrâni

Părinţii din părinţi.

Azi nici măcar îmi pare rău

Că trec cu mult mai rar

Că cu tristeţe capul tău

Se-ntoarce în zadar.

Căci azi le semeni tuturor

La umblet şi la port

Şi te privesc nepăsător

C-un rece ochi de mort

Tu trebuia să te cuprinzi

De acel farmec sfânt

Şi noaptea candelă s-aprinzi

Iubirii pe pământ.