Timpul Lyrics

Cine?

Cine m-a făcut așa?

Singurătatea e sora

Sau mama fără de care nu aș putea

Răsufla adânc

Călca cu piciorul stâng

În timp ce dreptu-i

Împietrit de timpuri cenușii

Cenușa va fi zăpada care

Mă va acoperi

Timpul e tatăl

Ce mă învață cum trebuie să fiu

Niciodată perfect

Aproape ars

Și refăcut în fumul ce iese din piept

Retras în urmă după fiecare moment defect prin care trec

Trăiesc în impas

După ce culeg fructele amare pe care nu le aleg

Dar care-mi cad întâmplător în față

Ghidat de razele de Soare

Ce abia străbat prin ceață

Drumu-i nevăzut

Timpul neliniștit

Sentimentul întrerupt

De parcă aș fi iubit

Cândva demult

Cine poate să-nțeleagă

Ce îți leagă bucățile

Când ești străpuns

Nimeni

Nu-ți va da un ghem cu fire

De ață care te-ar putea ghida

Ești doar tu și cu tine

Apoi tot ce îți stă în fire

Și o stăpânire

Rătăcită prin ruine

Închiriem vieți străine

Și le numim destine

Nu suntem împliniți

Dacă nu trăim ca-n filme

Neîmpăcați cu sine

Cerem multe și de toate

Chiar de nu le merităm

Primim ce ni se cuvine

N-aș fi fost aici dacă tu n-ai fi

Să-mi alungi aceste frici

Din ritmul inimii

Te privesc cu suspin

Deseori nu cred în tine

Dar tu crezi în mine

Tu ai vrut să-mi fii destin

Știi mamă

Nu m-am gândit vreodată

Că voi sta sub semilună afară

Și voi băga țigară după țigară

Că voi uita mirosul meu iubit de toamnă

La fel ca și mirosul ei

Dar iată că sunt aici și asta fac

Fumul mă condamnă

Să intru în retrospecție

Căci mi-am pierdut direcția

Aș fi vrut să-mi legi o busolă

De mână când m-am născut

Să-mi dai o inimă de piatră

Nu una de lut

Ce numești tu zile speciale?

Când iubirea cea mare moare

Rămâi cu vorbe fără stare

Ca vazele goale

În care apare o floare

Ce pare vindecătoare

Dar e lipsită de petale

Ești trist?

Hai nu mai fi

Tristețea e creată de adulți

Și trăită de copii

Pentru ea mult vei plăti

Din ea valoare nu obții

Ți-e frică?

Da, frica te va primi

Dar nu uita să lași

Îmbrățișarea ei

La timp

Fără a te împrieteni