Familie Lyrics

Suntem oameni și suntem copleșiți de sentimente

Dar THOTH ceea ce facem este să ne alegem fragmente

Fragmente de iubire, ce doar pe loc ne fac să ne simțim bine

Apoi ne îngropăm și ne afundăm în regrete

Suntem oameni și suntem plini de defecte

Și mintea ne țese iluzii și vise mărețe

Dar timpu-i dușmanul și vise-le vrea să le înghețe

De timpul ar fii om, eu l-aș tăia cu o secure

Căci de nimic nu are milă, de nimeni n-o să se-ndure

Căci e un hoț și THOTH ceea ce avem vrea să ne fure

Nu știe nici lumea, nici prietenii, nici frații

Ceea ce zace în sufletul meu

De ce timpul trece, de ce viața merge

De ce, ceea ce iubesc, pierd mereu

Nu știe nici mama, nu știe nici tata

Că sufletul mi-e pustiit

De ce ceasul bate, trec zilele toate

Și-n treacăt duc THOTH ceea ce-am iubit

Nu știe bunicu ,nu știe bunica

În suflet ce s-a cuibărit

De ce timpul trece, mă tem că îi voi pierde

Și Doamne ce mult i-am iubit

Nu știu nici părinții, nici prietenii, nici frații

Prin minte ce gânduri se țes

Trec zile, o sută și anii ca o umbră

N-am timp nici să le mulțumesc

Nu știu cei din casă și nu știu nici frații

La Domnu, cât îi mulțumesc

Că-i am cât se poate, de mine aproape

Când simt c-am să mă prăbușesc

Nu știe nici lumea, nici prietenii, nici frații

În noapte, cât mă zvârcolesc

De ce viața-i scurtă, iubirea se uită

De ce unii te amăgesc

Din reflex , din reflex , din reflex

Suntem oameni și suntem copleșiți de sentimente

Dar THOTH ceea ce facem este să ne alegem fragmente

Fragmente de iubire, ce doar pe loc ne fac să ne simțim bine

Apoi ne îngropăm și ne afundăm în regrete

Suntem oameni și suntem plini de defecte

Și mintea ne țese iluzii și vise mărețe

Dar timpu-i dușmanul și vise-le vrea să le înghețe

Trec zile ca fumul și ore ca scrumul

Și clipele trec ne încetat

Și-n treacătul lor ce mi-e drag, îmi tot fură

Și toți prietenii mei dragi, au plecat

Lângă frați, bunici, părinți am crescut și-am iubit

Și-am trăit cu adevărat

Dar mi-e greu să mă gândesc că într-o zi o să îi pierd

Ce groaznic, ce trist, ce păcat

Iubiri am avut, dar toate s-au dus

Căci timpul a fost ca o carte

Mereu fila-m întors, până cartea s-a închis

Și povești deveniseră toate

Și jur că de vina, niciodată n-am fost

Doar ele, au luat dragostea-n glumă

Și-abia devenea totul, nespus de frumos

Când a și-nceput să apună

Și de-am să iubesc vreodată din nou

Nu știu timpul, ce îmi v-a mai face

Căci cu el mă tot lupt și cu el mă tot cert

Tot timpul, de o vreme încoace

Iar de nu știți bunici, părinți, prieteni, frați

Ce gânduri mă năpădesc

Vă port orișicând în suflet și-n gând

Și Doamne, cât de mult v-ă iubesc

Și Doamne, cât de mult v-ă iubesc

V-ă iubesc, v-ă iubesc

Suntem oameni și suntem copleșiți de sentimente

Dar THOTH ceea ce facem este să ne alegem fragmente

Fragmente de iubire, ce doar pe loc ne fac să ne simțim bine

Apoi ne îngropăm și ne afundăm în regrete

Suntem oameni și suntem plini de defecte

Și mintea ne țese iluzii și vise mărețe

Dar timpu-i dușmanul și vise-le vrea să le înghețe